Din batrani se cunoaste ca albia raului Moldova fata de cea actuala, a fost mai la vest ‐ cu cel putin 2 km, dar panta spre est a facut ca apa sa erodeze malurile, sa rupa din sat si sa inainteze an de an spre est. Aceasta a determinat ca, odata cu inaintarea spre est a raului Moldova si satul sa se retraga pe acelasi aliament. Retragerea cea mai semnificativa este pe malul dinspre sat, de la casa si gradina lui Gheorghe V. Oprea pana la casa lui Vasile Gh. Manea, de unde raul continua spre ferma IAS si Roman. Legenda spune ca aici, unde a avut loc cea mai accentuata ruptura ‐ in gradina Manditei Plescan ‐ apa a cautat sa darame fosta biserica si cimitirul vechi, aflat in fata casei lui Vasile Ion Musat (zis Lupu), fiindca atunci cand s‐a construit biserica, a fost menita sa nu se risipeasca pana nu va fi luata de Moldovei. Malul dinspre sat al raului Moldova s‐a erodat accentuat intre anii 1930 ‐ 1940. S‐a construit un dig de protectie, dar in anul 1944 a cazut o bomba dintr‐un avion american, si a rupt partial digul. Apa a inaintat din nou, pana in anii 1955 ‐ 1958 cand s‐a construit un alt dig dinspre nord spre sud, deviind albia si apa mai departe de marginea satului. Din cauza inaintarii apei si ruperii malului dinspre est s‐au mutat mai multe case printre care amintim: casa lui Constantin Munteanu, Manolache Dinica, Verona Dinica, Neculai Ap. Stanciu, Constantin Ghideanu, Stoica Radu, Costache Ioan, Constantin Sandu, Gheorghe V. Voicu, Vasile Roman, Nastase Costea, Vasile Manolache s.a.
Hotarul dintre satul Cordun si orasul Roman a suferit mai multe modificari, datorita intereselor economice patronate de „puterea” celui mai tare. Astfel la inceput, inainte de 1864 in partea de sud, hotarul dintre cele doua localitati incepea din marginea raului Moldova, trecea pe langa fostele ‐Regimente 8 si 24 artilerie si depozitele de munitii ‐ ale caror constructii se mai vad si in prezent ‐ in linie dreapta, pana la castelul de apa din curtea unitatii militare regimentul 1 Artilerie Garda „Regina Maria”, vizavi de fosta casa Nahoi, actualmente bufetul „La Calul Balan”.
In anii 1885 ‐ 1887, statul roman a concesionat societatii belgiene „Danubiana”, pentru construirea unei fabrici si rafinarii de zahar la Roman, intreaga suparafata de pamant, dintre raul Moldova ‐ pana la linia C.F.R. Roman‐Pascani si inspre Nord, pe partea stanga a soselei Roman‐Cordun, pana la km 2 la liziera satului Cordun. Pe partea dreapta, s‐a concesionat pana la km 1 + 500, unde s‐a deschis un drum din soseaua Roman‐Cordun spre Est, pana in drumul Rampa (la festele ateliere C.F.R.).
Mentionam ca, pana la concesionare, acest teren a fost atribuit prin reforma agrara de la 1864 ca pasune (imas de vite) pentru cetateni din Cordun. Concesionarea s‐a facut pe termen de 50 de ani de la pornirea fabricii de zahar si ar fi expirat prin anul 1945. La reforma agrara din anul 1945, Fabrica de zahar a pretextat ca are instalatii subterane (conducte) pe o parte din teren iar pentru a le pasra a cerut si I s‐a aprobat infiintarea unui „lot experimental”. Situatia a ramas pana la nationalizarea principalelor mijloace de productie din 1947, dupa care concesionarea a expirat, fabrica a devenit „de stat” iar terenul fost concesionat a scapat de la improprietarire, transformandu‐se in Intreprinderea Agricola de Stat (I.A.S.) Roman, fara a mai reveni adevaratilor proprietari: taranii din satul Cordun.
